Signor, ‘me l’è bell,
pastrùgnà cui culur!...
Fermass un mumentin,
desmett de curr
vardà inturna i paesagg,
stagion, lùs, umber, mesagg,
acqua pùra che la par un specch.
L’è propi lì che sùcced un queicoss
De incredibilment miraculus...
Te branchet carta, culur, acqua, penell,
te se lasset andà sensa paùra
e in un buff te pitturet l’acquerell
inscì, cume te ispira tua natura!
L’è una musica, un sogn, una carezza,
un ragg de so ch’el te risciara el coeur
te disi, varda, propi una bellezza
vedè el culur ch’el taca lit cun l’acqua
o che cun le el se fund in armonia
fin a furmà un queicoss che l’è poesia!!!
L’è una roba de gran sudisfazion,
una fregùja de felicità:
el cascia via i malann, l’è terapia,
se po’ nanca spiegall cun la resun.
E per i bambanad che ho scritt adess
E m’è piasù de dì in del me dialett
Te ringrazi per questa creaziun...
Grazie Signor perché l’è propi bell
Parlà in silenzi cun un acquerell!!!
|